Chișinăul Citește. Lecturi Urbane

Am fost şi eu acolo, dar nu la citit cărţi, ci la citit oameni. Cărţile m-am obişnuit să le citesc în regim de austeritate: cu lanterna, sub plapumă. Ori în baie. Le primeam cadou, de sărbători şi de ziua mea, şi părinţii mi le dădeau dozat, numai după ce se asigurau că mi-am făcut temele. Dacă luam o notă proastă – mi le luau pe vreo săptămână, şi le încuiau în dulap*.

Dacă îmi spunea cineva atunci că lecturile vor trebui cândva promovate, aş fi râs. Serios, cum v-ar părea idea de promovare a internetului într-un viitor nu foarte îndepărtat: Când ai scris ultima dată un mesaj scurt? Vino cu noi sâmbătă, să stăm împreună pe mess. Adu un laptop cu tine şi paticipă la acţiunea Chişinăul chatuieşte.

Citeşte toată povestea.

Indiferent de numărul persoanelor care au venit la eveniment şi de vremea pe care am înfruntat’o, NOI AM CITIT! Evenimentul a avut o oarecare influenţă asupra persoanelor care treceau pe alături. Am auzit replici de genul: “da, tre să deschid şi eu vre’o carte că demult n’am mai citit” ; “dar tu ce citeşti la moment?”. Acest lucru chiar ma bucurat, şi mai ales când am văzut doi bătrânei cu câte o carte sub braţ care au venit şi ei să citească…

citeşte toată povestea

pentru prima intalnire din proiectul lecturi urbane in moldova, ne-am adunat la havuzul de la aleea clasicilor.

fiecare aveam carti in geanta – inclusiv carti pentru show-off. cartea mea pentru show-off (karim rashid – design your self) o lasasem unei prietene s-o citeasca. cu o zi inainte. si a zis ca vine la timp si mi-o aduce. dar a intarziat, si a trebuit sa improvizez cu celelalte vreo 6 carti pe care le aveam in geanta.

exact la ora 15, cand am ajuns acolo, a inceput sa ploua.

dar ploaia nu a diminuat cu nimic entuziasmul oamenilor adunati acolo. entuziasmul provocat de ceva nou. de ceva ce nu s-a mai facut la noi.

organizatorilor – olgai si victoriei – le tremurau vocile. si zambeau. si cred ca nu le venea sa creada ca lumea se aduna totusi. si ca vin oamenii frumosi despre care speram cu totii ca vor veni.

Citeşte toată povestea…

Moldova 1

JurnalTv

A fost bine! Daaa. Au fost cărțile, au fost umbrelele, au fost oamenii. Nu știu numărul exact al celor prezenți – nu am treabă cu matematica și nici nu știu câte cărți curajoase au venit la eveniment, fără a le fi teamă de ploaie. Dar asta contează cel mai puțin, deoarece atmosfera a fost una de genul: ce de bine, ce de bine că s-a organizat așa ceva și în Chișinău! Când i-am văzut pe toți adunați, am început să-i vânez cu fotoaparatul, uitând de cartea ce urma să o citesc. La un moment dat mi-a venit ideea: halal cititoare urbană mai ești, șezi și citește, că de aia ai venit! Dar tot continuam să interacționez cu cei prezenți. După care, fără să-și fi anunțat prezența, (na, cel puțin să ne fi trimis un email ceva, căci buletinul meteo nu se ia în calcul), a venit ploaia. Dar a fost și mai fain! Aveam un plan B – anti-ploaie, dar toți au rămas pe loc. Care și-au desfăcut umbrelele; care au continuat să citească, iar stropii efectiv cădeau printre rânduri; care făceau fotografii, ignorând norii – deh, fotoaparatul meu s-a ales cu o mică răceală de pe urma ploii, dar s-a meritat! Repede, însă, ploaia s-a plictisit (nu prea cred că este o cititoare înrăită) și a dispărut. Atunci, m-am așezat și eu cu cartea pe brațe. Da. Am citit câteva pagini. Mi-a plăcut senzația. Și nu cred că doar eu spun asta. Au urmat discuții, schimb de impresii, schimb de titluri de carte, îmbrățișări și multe zâmbete. Timp de o oră și ceva am creat un micro spațiu al lecturii, în Parcul Central. Nu știu ce mesaje au dorit să transmită cei care erau lângă mine, eu însă am avut doar unul – ia-o mai ușor și fă-ți timp pentru a citi sau, dacă nu, cel puțin pentru a nu rata momentele consistente ale vieții. Iată de ce, vreau să mulțumesc încă o dată oamenilor care au venit și au citit alături de noi. Avem tot dreptul să spunem că am lansat o nouă provocare Chișinăului. Și povestea continuă. Ne revedem data viitoare!

Chişinău a participat pentru prima oară la Lecturi Urbane. A fost frumos. Am fost mulţi. Unii zic că 30, alţii 20, poate chiar 40 la un moment,  dar chiar nu conta. Nourii ne ameniţase cu ploaie, dar am interpretati stropii mărunţi şi rari ca o testare a celor puternici şi doritori de a citi.

Şi am citit. Am citit cărţile aduse de noi, dar şi cele ale vecinilor. Am avut o diversitate a cărţii. Filosofie, literatură clasică, contempărană, artă şi literatură de specialitate. Am dăruit cărţi unul altuia.   Am recomandat cărţi . După cum am aflat, unii  chiar au fugit după eveniment până la librării.  Am citit şi oameni. Am cunoscut noi prieteni , am împărtășit impresii. Am urmărit reacţia trecătorilor -  ne-a bucurat curiozitatea lor şi îndrăzneala unora de a întreba ce se întâmplă. Câţiva chiar s-au alăturat de noi.  Atunci am ştiut că Chişinăul este receptiv la schimbări.

Am ales să citim la cel mai frumos havuz din oraş. Acolo am fost vînaţi nu doar de setea de a citit, dar şi de fotografi şi jurnalişti. .

Mulţumesc tuturor care au venit şi ne-au susţinut!

Să vorbim puțin despre lectură. Nu, nu am de gând să-mi pun ochelarii pe nas, într-o manieră semi-doctă, pentru a vorbi cu emfază despre importanța cititului pentru dezvoltarea legăturilor de tip neuronal bla’bla’bla. Și nici nu intenționez să construiesc fraze atât de  lungi precum cea anterioară, dar asta nu înseamnă cu nu o voi face. Ce anume citim? De ce citim (nu citim)? Cum citim? Dacă ar fi să aleg între a citi cărțile și a citi oamenii (profilul lor psihologic, spre exemplu), cu siguranță că voi alege a doua opțiune. Însă, la Lecturile URBANE de pe 21 mai, va apărea posibilitatea de a îmbina aceste două tipuri de lectură. Hm, ce combinație -  să citești cartea și să citești și omul de alături ce stă și citește.

Tu de ce citești? Sau poate, tu de ce nu citești? Observ răspândită ideea cu – cititul este inutil. Și? Eu pot continua gândul și spune – procrastinarea este inutilă. Dar știu că sunt mulți care vor declara că procrastinarea este o acțiune din categoria FUN. Eu, însă voi spune că e distractivă anume faza cu lectura. Nu implică un atât de mare efort ca și în cazul procrastinării – mă rog, la câte click-uri trebuie să dai pe minută…, însă lectura este un tabiet plăcut, ce dă consistență cotidianului. Ah da, și mai este și utilă, din câte mi-am putut da seama eu. Însă, pentru a fi diplomată, rămân la concluzia că decizia de a citi/a nu citi este una individuală, motivele fiind și ele multiple.

Deseori aud formula – e mai rațional să stai acasă, pe canapea, cu o cană de ceai/cafea/lapte, având pe brațe cartea preferată, decât să mergi în Parcul Central (Aleea Clasicilor) pentru a face aceeași acțiune – răsfoitul paginilor. Dar vorbim despre Lecturi URBANE, deci pe lângă înotatul printre rândurile din carte, mai există posibilitatea de a interacționa cu noi oameni care împărtășesc aceeași pasiune ca și tine – cititul. Concomitent, mai faci și promovare la acel foșnet drag de foi. Iar laitmotivul evenimentului este unul – DISTRACȚIE! Poți citi oricând, stând acasă. Însă, nu ai în fiecare zi oportunitatea de a citi în public alături de zeci de oameni care vor face același lucru. În plus, anume de tine depinde punerea bazelor unei noi tradiții urbane a Chișinăului – lectura în public. Hai cu noi, să citim împreună!

P.S. pentru bloggeri: am primit eu așa o informație, de la administrator: cei care vor posta bannerul – Lecturi URBANE – vor fi menționați pe acest site. Deci, nu ezitați să o faceți

Dacă eşti interesat de Lecturi Urbane, dar nu ştii cum şi ce se face la el, vezi acest video despre un astfel de eveniment care a avut loc în unul din oraşele României.